„Cei ce nu-şi pot aminti trecutul sunt
condamnați să-l repete.”
- George Santayana –
Privindu-i pe unii concetățeni constați că
„Istoria îi învață că n-au învățat nimic din Istorie”. Au aceleași metehne și
apucături, fac aceleași greșeli și fapte
reprobabile. Se învârt la nesfârșit în cercul propriei mândrii, semănând doar
ură, dezbinare și violență. Repetenții vieții nu-și distrug doar propriul
destin, ci și destinele altora.
De ce se comportă așa?
Pentru că mentalul lor a fost cuprins de
un virus social distrugător care le limitează gândirea și înțelegerea,
paralizându-le empatia și mila. Un egoism urât mirositor le devorează propria
ființă, determinându-i să distrugă orice relație interumană în numele
propriului interes.
Filosofia de viață a acestor indivizi are
doi poli: orgoliul și pântecul. Ca atare, ei vor dori întotdeauna: să fie mai
mult decât pot și să adune mai mult decât au nevoie.
Dar lichelele devin cu adevărat
periculoase când se adună în haită și, transformându-se în bestii, devorează
orice le stă în cale.
Neavând un sistem de valori, principii și
idei, bestiile se alimentează ideologic prin propagandă. Gândirea lor putredă
emană doar sloganuri și lozinci care au un termen de garanție foarte scurt,
pentru că minciunile și manipulările se prăbușesc ca un castel de nisip în fața
realității.
Totuși, propaganda reușește să propulseze la
vârful societății toate nulitățile și gunoaiele sociale. Iar de sus lumea se
vede altfel, oferindu-le stăpânilor sentimentul măreției și infailibilului. Prostia
se plătește întotdeauna, dar decontul este făcut de societate. Pustiul se
instalează încet și sigur pentru că incompetenții nu pot semăna decât sărăcie
și mizerie.
Chiar dacă propaganda este puternică și
atotcuprinzătoare, ea nu poate corupe orice ființă. Cenzura devine o necesitate
pentru că libertatea de exprimare pune în pericol casta bestiilor. Nemaiavând
argumente, aceștia recurg la sigura „retorică” pe care o mai au la dispoziție:
„retorica pumnului în gură”.
Măreția nebunilor pune stăpânire pe
întreaga societate: „Noi sau nimeni altcineva!”. Nimic nu le mai stă în cale
bestiilor care au ca potențatori doar distrugerea și moartea. Suferința se
răspândește rapid, lăsând urme adânci în conștiința colectivă.
Rănile sociale astfel create se vindecă
greu, iar traumele distrugerii bântuie generații întregi, blocându-le
creativitatea izbăvitoare. De atâta durere, unii se lasă în bătaia vântului,
iar alții își iau lumea în cap.
Fiii neamului dispar în neantul unei istorii
care pare că nu încetează să se repete!
„Cine nu are memoria istoriei, riscă s-o
repete.”
- George Santayana –
