În România tradițiile ancestrale sunt păstrate cu
sfințenie. Dar nu de dragul culturii și identității spirituale, ci din cauza
fricii de a trăi prezentul și din cauza lenei de a proiecta viitorul. Ca atare,
tot ce se întâmplă în societatea românească poarta amprenta tradiției strămoșești
prost-înțeleasă și caraghios-aplicată.
Anul acesta nu face excepție de la regula sus-amintită,
doar că fiind „centenar” tradițiile sărbătorilor de iarnă au ținut douăsprezece
luni: tobe și „uri-lături”. Pentru că sunt multe duhuri rele și astea nu pleacă
decât dacă sunt tămbălău și săpuneală.
Deoarece este vorba de tradiție, e musai să avem
și „Cete de urlători”.
Acestea sunt numeroase, dar câteva s-au dat în
stambă tot anul: „Ceata mutălăilor”, „Ceata hoțomanilor”, „Ceata prostălăilor”,
„Ceata bățoșilor” și „Ceata pârlacilor”.
Dar de unde vin aceste cete? Tocmai de sus, din
vârful poporului, de unde s-au cocoțat mai mult sau mai puțin legal.
Că vrea sau nu vrea românul, „cetele de urlători”
îl toacă și-l clopoțesc zi de zi. Ca într-un coșmar care pare că nu se mai
termină. Ele fac mult zgomot pentru nimic și pe unde plimbă ursul iese cu
scandal.
Poporenii nu știu pe unde s-o mai apuce, că
încotro se-ntorc dau de cete care le strigă: „Primiți cu furatul?”, „Primiți cu
scandalul?” sau „Ne dați ori nu ne dați, noi tot vă luăm!”.
Dat fiind tradiția asta bogată în scandaluri și
furăciuni, n-ar fi bine să înscriem cetele în patrimoniul UNESCO? Nu de alta,
dar să nu se piardă unicitatea obiceiurilor.
De frica cetelor, poporenii s-au baricadat în
case! Ar avea poporul o alternativă la tradițiile cetelor? Doar una „regală” și
asta în variantă originală:
„-Cântă măi, prințes Ciocâr-lia, un colind pentru
popor român!
-O brad frumos, o brad frumos cu…
-Șetina măi, șetina…
-… Șetina tot verde! O brad frumos, o brad frumos,
cu…
-Șetina măi, șetina…
-… Șetina tot verde! O brad frumos, o brad frumos…
…
-Dar ce voce frumoasă are prințesa Ciocâr-lia!
-Special pentru popor român…”
Degeaba s-au închis în casă poporenii dacă au dat
drumul la televizor: caraghioslâcul regal le-a invadat căminul!
„Scapă la munte, ca să nu pieri!” – a strigat un
glas către popor.
Zadarnic însă, românul nu mai știe „să facă focul”
iar fuga de propriile probleme nu-l ajută oriunde s-ar duce.
Și pentru că nu vrea în ruptul capului să ia
taurul de coarne, românul s-a apucat și și-a umplut mațul cu carne. Poate i-o
ține câteva zile și a da Dumnezeu să se schimbe vremurile.
Așa așteaptă românul: vremuri noi cu oameni vechi!
