Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 15 iunie 2019

Fața neplăcută a educației

În sistemul de învățământ există multe probleme grave care ar necesita o rezolvare urgentă. Dar nepăsarea voită a persoanelor care ocupă funcții de conducere face ca aceste chestiuni să fie ocolite.

Diriguitorii învățământului se ghidează după principiul comunist „dacă nu discuți despre o problemă atunci ea nu există și, ca atare, ea nu trebuie rezolvată”. A pune batista pe țambal e foarte ușor, mai ales când șefii din instituții au în subordine politică și o mare parte a mass-mediei care nu îi deranjează cu întrebări incomode.

Atunci când problemele sunt aduse, în sfârșit, în atenția publicului, iar șefii sunt nevoiți să dea răspunsuri concrete, stilul alunecos de eludare iese imediat în evidență. Iată câteva exemple de răspunsuri tipizate.
„Datele care au apărut în mass-media nu sunt cele exacte.”
„Nu vă pot prezenta o situație exactă acum, pentru că nu am știut că vreți să abordați această problemă în emisiune.”
„Avem deja în dezbatere publică această chestiune.”
„Nu sunteți informați corect.”
„Nu ați înțeles corect situația.”
„Cred că e doar o chestiune de comunicare.”
„Am propus un proiect pentru rezolvarea acestei chestiuni.”
„De ce prezentați doar elementele negative?”
„Haideți să vă prezint mai întâi realizările pe care le avem.”
„Sunt câteva neajunsuri în educație, dar cu implicarea tuturor le vom depăși.”
„În prezent lucrăm la un proiect pe care-l considerăm prioritar și aș vrea să vi-l prezint înainte de a vă răspunde la ce m-ați întrebat.”

E vorba doar de „promovarea unei imagini pozitive”, fie că este vorba despre șef sau instituția pe care o conduce. Totul are doar o miză electorală, nefiind vorba despre „politica instituțională”, ci despre „politica de partid” promovată de cadrele didactice cu funcții de conducere.

Mai grav e faptul că unii șefii și-au făcut un obicei în a-și nega cu vehemență declarațiile făcute în spațiul public, abordând o poziție de „personalitate nevinovată”. Bineînțeles, acest comportament nu rămâne nesancționat de către opinia publică care prin valurile de dezaprobări și critici determină „persoana inocentă” să aibă noi reacții nepotrivite cu statutul unui profesor aflat într-o poziție de conducere.

Iar când asemenea tipologii comportamentale domină sistemul educațional, nu este de mirare că problemele grave nu-și găsesc rezolvarea nici după decenii de frământări. Desigur, mai trebuie să avem în vedere somnul, muțenia și pasivitatea majorității cadrelor didactice. Un comportament rezultat din frică, obediență nefirească, pregătire profesională îndoielnică și lipsa unei atitudini civice.

Care este spectrul problemelor din educație pe care ar trebui concentrată dezbaterea publică?
Existența școlilor din zonele izolate care nu oferă condiții minime pentru desfășurarea procesului educativ.
Miile de grupuri sanitare care nu au apă curentă și canalizare.
Lipsa avizelor și autorizațiilor de la D.S.P. și I.S.U. pentru unitățile de învățământ.
Spațiile improprii puse la dispoziție în unele școli pentru desfășurarea orelor.
Inexistența spațiilor pentru pregătirea și servirea mesei în unitățile școlare.
Lipsa sistemelor de încălzire, răcire și condiționare a aerului în școli.
Inexistența unui proiect național care să vizeze informatizarea unităților de învățământ.
Lipsa unui proiect național care să vizeze dotarea standard minimală a unităților de învățământ.
Închiderea școlilor din cauza epidemiilor sau a vremii nefavorabile.
Repartizarea elevilor în grupele de la grădiniță, școli primare și gimnaziale pe baza aranjamentelor.
Numărul prea mare de elevi (37) sau prea mic (8) la anumite clase din unitățile școlare.
Existența claselor cu predare simultană.
Neglijarea elevilor cu C.E.S. (un număr mic de persoane de sprijin, lipsa curriculum-ului aprobat de M.E.N. pentru aceste cazuri, ambiguitatea modalităților de integrare).
Lipsa măsurilor împotriva comportamentului neadecvat (indisciplină, conflicte, bullying, violență, distrugere de bunuri, furturi) al unor elevi, profesori și părinți.
Abandonul școlar ridicat.
Rezultate slabe la unele examene naționale.
Lipsa manualelor sau calitatea precară a acestora.
Autorizarea și avizarea unor programe de studii în universități care nu au căutare pe piața muncii.
Slaba calitate a școlilor doctorale.
Plagiatul și impostura universitară.
Numărul mare al documentelor școlare care trebuie întocmite și tipărite.
Multitudinea funcțiilor de conducere.
Legislația stufoasă și neclară.
Ambiguitățile referitoare la echivalarea studiilor și diplomelor obținute de elevi și profesori.
Propaganda politică agresivă din școli.
Prozelitismul religios din unitățile de învățământ.
Pasivitatea persoanelor având funcții de conducere în sistemul de învățământ referitoare la sesizările, memoriile și propunerile profesorilor, elevilor și părinților.
Neimplicarea autorităților locale în rezolvarea problemelor administrative ale școlilor.
Revizuirea criteriilor pentru acordarea gradațiilor de merit pentru profesori.
Decontarea navetei profesorilor și elevilor, problemă care generează multe conflicte la nivel local.
Neplata burselor școlare sau întârzierea pentru perioade mari de timp a plății acestora.
Finanțarea per elev care generează probleme mari, în special școlilor care au număr mic de elevi.
Subfinanțarea educației - „6% din P.I.B.” fiind doar  un deziderat pur teoretic.

Această listă nu se dorește a fi una exhaustivă, fiind doar un semnal de alarmă menit să semnalizeze gravitatea situației. Toate aceste probleme trec de la o guvernare la alta care refuză să vadă realitatea. Miniștrii sunt schimbați foarte des, neavând timp să-și promoveze ideile și planurile pe care le au. Incertitudinea funcției îi îndeamnă la pasivitate, rămânându-le doar discursul public alterat de greșeli gramaticale, plin de sloganuri și lozinci patriotarde. Țâfna neputinței transpare în discursurile publice, vărsându-se tumultuos asupra elevilor, părinților și profesorilor care îndrăznesc să vină cu sugestii, idei și propuneri.

„Dar cine suntem noi ca să facem schimbări? Știm noi ce să facem?” se întreba retoric o doamnă inspector din M.E.N. la o dezbatere publică pe teme educaționale. Ignoranța și pasivitatea nu au fost, nu sunt și nu vor fi instrumente ale progresului. Diriguitorii învățământului uită prea des că într-o societate democratică transparența, libertatea cuvântului și gândirea critică sunt factori care pot determina schimbările mult dorite de toți.

Din păcate, motto-ul „Educația – prioritate națională” afișat în campaniile electorale a fost înlocuit de facto cu „Educația la kilogram”.

sâmbătă, 4 mai 2019

Ghidul Românului Vigilent

PREAMBUL

CETĂȚEÁN, -Ă, cetățeni, -e, s. m. și f. Persoană aparținând unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat. * (La vocativ) Termen oficial de adresare; cuvânt cu care ne adresăm unei persoane al cărei nume nu-l cunoaștem. – Cetate + suf. -ean. (DEX 2009)

CIVÍSM s. n. Atitudine, zel, devotament de care dă dovadă un bun cetățean. – Din fr. civisme. (DEX 2009)

Toți cetățenii trebuie să dea dovadă de civism. Acest lucru nu înseamnă că toți sunt sortiți pentru politică sau își doresc funcții publice alese.

VIGILÉNȚĂ s. f. Atitudine de observare atentă și susținută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acțiuni reprobabile, ostile, dușmănoase). – După fr. vigilance, lat. vigilantia. (DEX 2009)

VIGILÉNT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care manifestă, demonstrează vigilență. – După fr. vigilant, lat. vigilans, -ntis. (DEX 2009)

Un bun cetățean este vigilent. Un bun român trebuie să fie vigilent!

PRINCIPII

DEMOCRAȚÍE, democrații, s. f. Formă de guvernare în care supremația aparține poporului – Din fr. démocratie. (DEX 2009)

Nerespectarea principiilor democratice conduce la dictatură.

Dreptul la liberă exprimare este garantat de Constituție.
Opinia fiecărui cetățean contează.
Tăcerea, pasivitatea și indiferența conduc la pierderea libertății de exprimare.
Responsabilitatea individuală dă valoare adevărată democrației.

Legea se aplică pentru toți fără excepții.
Respectarea legii nu este opțională.

Legiferarea hoției și manipulării conduce la destabilizarea statului de drept și, în final, la anarhie.
Corupția instituționalizată generează subdezvoltare.
Infractorii nu au ce căuta în funcții publice.

PERIOADA PREELECTORALĂ

Fiecare cetățean are datoria să se informeze asupra deciziilor care se iau la nivel politic și care influențează viața tuturor.
Presa trebuie să contribuie la informarea corectă, completă și precisă a cetățenilor. Altfel, informarea se transformă în propagandă, devenind manipulare.
Nu alegeți ca sursă de informare de bază mijloacele mass-media care se află sub patronajul unor infractori sau politicieni rău-intenționați.

Accesarea grupurilor politice de pe rețelele sociale în scopul informării are avantaje și dezavantaje.
Nu utilizați identități false.
Părăsiți grupurile care transformă persoanele publice alese în idoli sau care promovează concursurile de injurii și invective la adresa persoanele publice alese.
Blocați persoanele: cu identități false, cele care promovează extremiștii și cele care folosesc un limbaj injurios.
Dacă sunteți interesați de un subiect, răspundeți la problema ridicată de interlocutor.
Fiți ironici sau critici, dar folosiți un limbaj decent și nu vă hărțuiți interlocutorii.

Nu susțineți: traseiștii politici, politicienii duplicitari, manipulatorii, infractorii, mafioții, fundamentaliștii, extremiștii, dictatorii, teroriștii și anarhiștii!
Nu lăsați politicienii să vă amenințe, șantajeze sau să vă exploateze în scop electoral!

Pledați pentru responsabilizarea individuală, desființarea imunității și privilegiilor pecuniare ale politicienilor.
Susțineți dreptul de vot al tuturor cetățenilor.
Agenda cetățenilor trebuie să primeze nu cea a partidelor.

PERIOADA ELECTORALĂ

ALÉGERE, alegeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) alege și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără alegere = la nimereală, la întâmplare. La alegere = după voia, după placul cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Desemnarea prin vot a membrilor organelor reprezentative ale statului, ale unor organizații etc. – V. alege. (DEX 2009)

SCRUTÍN, scrutine, s. n. Mod de alegere a deputaților, a senatorilor etc., potrivit căruia se votează fie câte o singură persoană, fie mai multe deodată dintre candidații menționați în buletinul de vot. * Mod de organizare a alegerilor. – Din fr. scrutin. (DEX 2009)

REFERÉNDUM, referendumuri, s. n. Consultare directă a cetățenilor, chemați să se pronunțe, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță pentru stat sau asupra unor probleme de interes general. – Din lat. [ad] referendum, fr. référendum. (DEX 2009)

PLEBISCÍT, plebiscite, s. n. Consultare prealabilă a cetățenilor, care urmează să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra unui proiect de lege sau a unui act de stat de o importanță deosebită. [Pl. și: plebiscituri] – Din fr. plébiscite. (DEX 2009)

ÎNTREBĂRILE ALEGĂTORULUI
Cunosc oferta electorală a politicienilor?
Cunosc programul electoral al partidelor?
Au toți cetățenii (cu vârsta legală) asigurat dreptul de vot?
Listele electorale au fost actualizate?
Sunt trecut pe listele electorale?
Unde se organizează secțiile de votare?
Sistemul informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal/ multiplu – SIMPV este implementat?
Care sunt costurile pentru organizarea scrutinului?
Există observatori de la toate partidele în secțiile de votare?
Care este procedura de urmat în cazul observării unor fraude la vot?
Este votul uninominal?
Este organizat scrutinul primarilor în 2 tururi?
Se poate consulta modelul buletinului de vot?
Cunosc sigla politicianului sau partidului preferat?
Știu poziția pe buletinul de vot a politicianului sau partidului preferat?
În cazul unui referendum, întrebările adresate sunt formulate simplu, clar și precis?
În cazul unui referendum, dacă există mai multe variante de răspuns, cum se vor număra voturile?
În cazul unui referendum, care sunt modificările juridice care se vor opera în cazul validării votului: apariția unei legi specifice sau modificarea Constituției?
Procedura de numărare a voturilor beneficiază de supraveghere audio-video?
Care sunt condițiile de validare a votului?
Ce instituție publică lista cu rezultatele oficiale ale alegerilor?
Cum pot accesa lista cu rezultatele oficiale ale alegerilor?
Care sunt sancțiunile aplicate persoanelor implicate în fraudarea alegerilor?

Nu uitați să mergeți la vot în ziua alegerilor!

PERIOADA POSTELECTORALĂ

ACȚIUNILE CETĂȚEANULUI
Cetățeanul trebuie să urmărească activitatea politicienilor aleși.
Faceți diferența între vorbele și faptele politicienilor.
Comparați programul electoral cu proiectele implementate de politicieni.
Cereți socoteală politicienilor pentru modul în care au votat diferite legi sau proiecte.
Urmăriți parcursul legilor importante ale țării.
Dacă doriți implementarea unor proiecte, faceți cunoscut aceste lucru prin mijloacele pe care le aveți la dispoziție: e-mail-uri, rețele sociale, discuții cu prietenii, vizite la birourile politicienilor, semnale în mass-media etc.
Dacă sunteți nemulțumiți de activitatea politicienilor puteți face: sesizări, memorii, petiții, proteste, mitinguri, greve etc. Nu uitați să vă definiți precis obiectivele nemulțumirilor. Susțineți-vă ideile, opiniile, proiectele cu argumente și curaj.

SESIZÁ, sesizez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înțelege; p. ext. a observa, a descoperi. * Refl. A lua cunoștință, a ține seamă, a-i păsa de cineva sau de ceva. 2. A înștiința o autoritate (în scris) despre un caz care trebuie cercetat; a se adresa unui organ de jurisdicție pentru rezolvarea unei pricini. – După fr. saisir. (DEX 2009)

MEMÓRIU, memorii, s. n. 1. Expunere scrisă, amănunțită și documentată, asupra unei probleme, unei situații etc. ◊ Memoriu de titluri și lucrări = listă în care sunt consemnate titlurile și lucrările de specialitate ale unei persoane. Memoriu de activitate = expunere scrisă a activității desfășurate de o persoană într-un anumit domeniu științific. 2. (La pl.) Colecție de conferințe, comunicări, discuții etc. ale unei societăți științifice. 3. (La pl.) Lucrare beletristică cu caracter evocator, conținând însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieții autorului (și la care el a luat parte). 4. Petiție, cerere (colectivă) în care motivele sunt expuse pe larg. 5. (În vechea organizare a armatei) Dosar personal al unui ofițer sau al unui subofițer. – Din lat. memorium, fr. mémoire. (DEX 2009)

PETÍȚIE, petiții, s. f. Cerere scrisă adresată de către un cetățean sau un grup de persoane unei autorități privind drepturi, interese personale sau publice. [Var.: (înv.) petițiúne s. f.] – Din fr. pétition. (DEX 2009)

PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestație. ◊ Notă de protest = act prin care un guvern dezaprobă un act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. – Din protesta (derivat regresiv). (DEX 2009)

MÍTING, mitinguri, s. n. Întrunire publică pentru dezbaterea unui subiect politic sau social. * Demonstrație sportivă. Din engl., fr. meeting. (DEX 2009)

GRÉVĂ, greve, s. f. Încetare voluntară și colectivă a lucrului de către salariați pentru a obține satisfacerea unor revendicări (economice, sociale, politice). ◊ Greva foamei = refuzul de a mânca în semn de protest. – Din fr. grève. (DEX 2009)

CONCLUZII

Amintiți-vă momentele importante din istoria României pentru a evita capcanele prezentului.
Evocarea permanentă a dușmanilor externi ca pretext pentru nerealizările interne este băutura de adormire a minților care îndeamnă la pasivitate, indiferență și uitare.
Sunt momente în istoria unui popor când trebuie să se trezească ca să nu dispară.
Vremurile noi necesită oameni noi!

ROMÂNULE, FII VIGILENT!

miercuri, 24 aprilie 2019

Descentralizarea sistemului educațional

Eficiența sistemului educațional este determinată într-o mare măsură de modul în care sunt proiectate structurile instituționale aferente dar și de mentalitatea persoanelor care ocupă funcțiile de conducere.

Structura actuală (moștenită dintr-un sistem social dictatorial) este bazată pe: centralizare, birocratizare excesivă și organigrame supraîncărcate. Consecințele sunt: creșterea nemotivată a numărului de funcții, apariția unor sarcini de serviciu care nu au legătură cu realitatea școlară, întocmirea unor documente nerelevante și cheltuirea nejustificată a unor fonduri financiare.

Mentalitatea diriguitorilor învățământului (moștenită dintr-o tradiție a castelor intangibile) este bazată pe sistemul complex de: pile, cunoștințe și relații. Consecințele sunt: transformarea instituțiilor școlare în instrumente de control politic discreționar, angajarea unor persoane obediente și slab pregătite profesional.

Reformarea sistemului educațional trebuie să aibă în vedere: descentralizarea instituțională și schimbarea mentalității personalului didactic de conducere.

Analiză atentă a organigramelor, sarcinilor și atribuțiilor care revin instituțiilor și personalului de conducere demonstrează anacronia organizațională a sistemului educațional.

O scurtă trecere în revistă a structurii Ministerul Educație Naționale (așa cum este aprobată prin H.G. nr. 26/ 2017 cu modificările și completările ulterioare) ne prezintă un hățiș de: Direcții Generale, Direcții, Servicii, Birouri, Compartimente și Unități.
Direcția Generală Educație Timpurie, Învățământ Primar și Gimnazial (2 Direcții)
Direcția Generală Învățământ Secundar Superior și Educație Permanentă (2 Direcții și 1 Compartiment)
Direcția Generală Învățământ Universitar (3 Direcții, 1 Serviciu și 1 Birou)
Direcția Generală Relații Internaționale și Afaceri Europene (1 Direcție și 2 Compartimente)
Direcția Generală Management Strategic și Politici Publice (1 Direcție și 1 Serviciu)
Direcția Generală Inspecție și Control (2 Direcții)
Direcția Generală Minorități și Relația cu Parlamentul (2 Direcții și 1 Compartiment)
Direcția Generală Economică (1 Direcție, 2 Servicii și 2 Compartimente)
Direcția Generală Juridic (2 Direcții, 1 Serviciu, 1 Compartiment și 2 Birouri)
Direcția Generală Infrastructură (3 Direcții, 1 Serviciu și 2 Compartimente)
Compartimentul Audit Intern
Compartimentul Informații Clasificate
Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanțare Externă
Unitatea de Management al Proiectelor pentru Modernizarea Rețelei Școlare și Universitare
Unitatea de Implementare a Proiectelor Finanțate din Fonduri Structurate (1 Serviciu)
Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman (OI POCU) (6 Servicii)
Numărul maxim de posturi din aceste structuri este 509, exclusiv demnitarii și posturile aferente cabinetului ministrului.
Există: 1 Ministru, 5 Secretari de Stat, 1 Secretar General și 1 Secretar General Adjunct.

Instituțiile care funcționează în subordinea sau coordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale sunt numeroase, fiecare având propria structură organizațională. Iată doar câteva exemple edificatorii.
Unitatea pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar
Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învăţământului Superior şi a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI)
Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale (ANPCDEFP)
Agenţia de Credite şi Burse de Studii (ACBS)
Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP)
Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS)
Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE)
Comisiile Naționale de Specialitate pe Discipline (CNSD)
Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU).
Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT)
Comisia Naţională a României pentru UNESCO
Centrul European UNESCO pentru Învăţământul Superior (CEPES)
Federația Sportului Şcolar şi Universitar (FSSU)
Centrul pentru Formare Continuă în Limba Germană
Centrul pentru Formare Continuă în Limba Maghiară
Secretariatul Naţional Român al Reţelei Universităților de la Marea Neagră
Autoritatea Naţională pentru Calificări (ANC)
Societatea „Editura Didactică şi Pedagogică” SA
Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare (ARNIEC)
Numărul total de posturi din instituțiile enumerate anterior este greu de estimat, dar cu siguranță depășește câteva mii.

Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educaţiei Naţionale în a căror subordine funcționează unităţi conexe, unităţi pentru activitatea extrașcolară şi cluburi sportive şcolare. Analizând structura organizatorică a unui Inspectorat Școlar Județean (aprobată individual prin OMEN), putem observa multitudinea funcțiilor.
Inspector școlar general
Inspector școlar general  adjunct – Domeniul management – coordonează inspectori școlari (Management instituțional, Managementul resurselor umane, Dezvoltarea resursei umane, Educație permanentă, Proiecte educaționale, Învățământ particular și alternative educaționale, Activități extrașcolare, Minorități naționale) și consilieri (Rețea școlară, Plan școlarizare).
Inspector școlar general  adjunct – Domeniul curriculum și inspecție școlară – coordonează inspectori școlari (Monitorizarea programelor privind accesul la educație, Educație timpurie, Învățământ primar, Limba și literatura română, Limbi moderne, Matematică, Informatică, Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Geografie, Socio-umane, Arte, Religie, Educație fizică și sport, Învățământ profesional și tehnic, Învățământ special).
Consilier juridic
Auditor
Domeniul economic și tehnic-administrativ (Financiar-contabil, Secretariat-arhivă, Normare-salarizare, Informatizare, Tehnic-administrativ, Depozit manuale școlare)
Numărul de posturi dintr-o astfel de structură este în jur de 50. Ținând cont de faptul că există astfel de structuri în toate județele și în capitală, numărul total de angajați este peste 2000.

Structura unei Case a Corpului Didactic (aprobate prin OMEN) cuprinde mai multe servicii.
Director coordonator
Serviciul resurse, informare, programare (Bibliotecă, Editură, Informatizare, Programe)
Serviciul secretariat-arhivă
Serviciul financiar-administrativ
Contabilitate
Numărul de posturi dintr-o astfel de structură este în jur de 12. Ținând cont de faptul că există astfel de structuri în toate județele și în capitală, numărul de total angajați este de peste 500.

Direct sau indirect, în subordinea M.E.N. se află: instituții de învățământ superior, institute de cercetare, colegii, licee, școli, grădinițe, cluburi sportive și biblioteci.

Modificarea întregii structuri organizatorice (de coordonare, îndrumare și control) a sistemului educațional presupune luarea de decizii asupra modului în care sarcinile și atribuțiile vor fi: păstrate, redistribuite, comasate sau desființate.

Ce soluții posibile ar putea fi oferite pentru implementarea descentralizării?

Se vor menține atribuțiile Comisiilor Naționale de Specialitate pe Discipline (CNSD).

Se vor menține atribuțiile Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU).

Se vor menține atribuțiile Agenției Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS).

Se vor extinde atribuțiile Agenției Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP). Iată câteva exemple de sarcini.
Vor evalua în mod extern calitatea educaţiei oferite de instituțiile de învăţământ preuniversitar şi de alte organizaţii furnizoare de educaţie.
Vor autoriza, acredita şi evalua periodic unităţile de învăţământ preuniversitar.
Vor asigura calitatea învățării în instituțiile de învățământ preuniversitar prin profesori metodiști.
Vor monitoriza implementarea programelor naționale.

Se vor extinde atribuțiile Centrului Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE). Iată câteva exemple de sarcini.
Vor proiecta, coordona și organiza sistemele naţionale de evaluare şi examinare ale elevilor din învăţământul preuniversitar.
Vor desemna centrele de coordonare (unitățile unde se vor primi și de unde se vor distribui lucrările), comisiile de evaluare și examinare, precum și centrele de evaluare și examinare la nivelul fiecărui județ.
Vor coordona procesul de evaluare a manualelor şcolare.
Vor proiecta, coordona și organiza sistemele naţionale de evaluare şi examinare ale cadrelor didactice în vederea angajării acestora în sistemul de învățământ.
Vor proiecta, coordona și organiza sistemele naţionale de evaluare şi examinare ale experților în management educațional în vederea selecției acestora pentru funcțiile de director.

Formarea inițială și continuă a cadrelor didactice și a experților în management educațional va fi realizată doar în cadrul universităților.

Se va acorda autonomie școlilor pe mai multe direcții: curriculum, resurse umane și resurse financiare.

Directorilor de școli li se vor extinde atribuțiile și vor fi degrevați de ore.
Aceștia (în calitate de ordonatori de credite) vor propune consiliilor de administrație ale școlilor proiecte pentru dezvoltare instituțională. Dacă proiectele vor fi aprobate, vor fi cerute primăriilor fondurile necesare implementării acestora.
Vor coordona politica de resurse umane de la nivelul școlii.
Vor organiza examenele și evaluările naționale în cooperare cu CNEE.
Vor media relațiile din cadrul comunităților școlare.

Profesorii se vor întâlni în cadrul unor cercuri pedagogice de specialitate doar înainte de începerea anului școlar.
În cadrul acestor seminarii, se vor alege coordonatorii cercurilor pedagogice, se vor prezenta metodiștii, mentorii, îndrumătorii de practică pedagogică, se vor da exemple de bune practici și se va stabili un orar al inspecțiilor în vederea obținerii gradelor didactice.
Vor dispărea zilele metodice din orarele școlilor.

Va fi implementată informatizarea sistemului educațional.
Documentele școlare vor exista doar în format electronic.
Va fi creată o bază de date a elevilor care să cuprindă și documentele scanate ale acestora.
Va fi creată o bază de date a profesorilor care să cuprindă documentele scanate ale acestora și dosarele personale.
Înscrierea profesorilor pentru diferite cursuri nu va mai necesita dosare în format letric, verificându-se doar documentele aflate în baza de date.
Formarea continuă a profesorilor va fi realizată în special pe platforme de e-learning.
Se va implementa catalogul electronic.
Instruirile cu directorii și profesorii se va face prin sistemul de conferințe video pe internet.
Va fi realizată o bază de date (cu posibilitatea vizualizării publice) a orelor disponibile pentru fiecare unitate de învățământ și a profesorilor încadrați pe diferite discipline.
Fiecare școală va avea un site care va cuprinde informații despre unitate, activități și cadre didactice.
Secretariatele școlilor vor avea la dispoziție un software care să poate genera automat diferite documente necesare elevilor, părinților și profesorilor.

MEN va fi restructurat și va cuprinde doar: CNSD, CNATDCU, ARACIS, ARACIP și CNEE. Celelalte structuri de control, agenții, centre, autorități, comisii, IȘJ-uri și CCD-uri vor fi desființate. Personalul didactic din aceste instituții va trece la catedră în locul profesorilor necalificați și al pensionarilor. Aceste modificări vor reduce birocrația și cheltuielile nejustificate cu angajații.

Variante și soluții pentru descentralizarea sistemului educațional există, trebuie doar supuse dezbaterii publice și perfecționate. Cine însă își va asuma implementarea acestor transformări substanțiale, având în vedere aparatul politic de propagandă și represiune reprezentat de miile de persoane care ocupă acum funcții de conducere inutile?