În anul școlar 2013-2014,
Ministerul Educației Naționale (M.E.N.), la sugestia și îndemnul Institutului
de Științe ale Educației (I.Ș.E.), introducea Evaluările Naționale la clasele a
II-a, a IV-a și a VI-a. Motivul principal era că până la clasa a VIII-a nu exista
nici un fel de evaluare de sistem și că era imposibil să fie făcute calibrări
la nivelul învățământului primar și gimnazial.
Din anul școlar 2018-2019, M.E.N.
a introdus Simularea pentru Evaluarea Națională la clasa a VII-a și Simularea
pentru Bacalaureat la clasa a XI-a. Motivul fiind analiza existenței șanselor
de a progresa, dat fiind un decalaj care începe de timpuriu și devine
irecuperabil.
Dacă este să ne luăm după
zvonurile care circulă prin M.E.N., numărul evaluărilor s-ar putea să crească,
ținându-se cont doar de dorința unor politicieni de a arăta cu orice preț cât
de implicați sunt în reformarea învățământului.
Logistica necesară
desfășurării acestor examene este impresionantă.
Se stabilesc: comisiile de
examen, profesorii supraveghetori și profesorii evaluatori.
Se întocmesc: dosare,
procese-verbale, fișe de instruire, declarații, adrese, formulare etc.
Se verifică: echipamentele
IT, foile tipizate, ciornele, listele de elevi, sălile de primire-multiplicare
subiecte, sălile de examen, sălile de bagaje etc.
Se fac instruiri cu
profesorii și elevii.
Activitatea din timpul
examenelor este supravegheată audio-video, într-un lung metraj plictisitor.
Starea de spirit care
domnește peste cei implicați direct sau indirect este „superbă”.
Elevii sunt „degajați” și tratează
cu superficialitate aceste examene, fiindcă notele nu se trec în cataloage.
Profesorii sunt „încântați”
de volumul de muncă suplimentar, fără rost și neremunerat.
Directorii școlilor sunt
„bucuroși” că aceste evaluări se dau în timpul programului obișnuit, când elevii
și profesorii ar trebui să fie, și la ore, și la supraveghere.
Părinții sunt „mulțumiți” că
evaluările „nu-i afectează” pe copii.
Inspectorii își „fac de
lucru”, întocmind dosare de verificare a centrelor de examen.
M.E.N. elaborează
subiectele, face analize statistice și „își dă importanță”.
Ministrul apare în emisiuni
televizate și dă interviuri nenumărate, demonstrând cât de bine este în
învățământ de când „domnește domnia sa”.
Mass-media „înflorește”
datorită dezbaterilor și părerilor nespecialiștilor asupra educației.
Se poate spune că Evaluările
Naționale „dau de lucru” multor persoane, deși impresia generală este că acestea
nu prea contează.
Elevii, părinții și
profesorii așteaptă de ani buni ca M.E.N. să formuleze niște concluzii în
legătură cu evaluările și să ajusteze sistemul educațional. Dar timpul și
schimbările politice și-au spus cuvântul, iar M.E.N. a dat în amnezie, și
pasivitate. Așa că ne învârtim în jurul cozii educaționale, primind de la
ministeriabili doar declarații evazive și contrare despre învățământ.
Părerea profesorilor (care
au experiență îndelungată la catedră în țară și străinătate, și viziune de
ansamblu asupra sistemului educațional) ar trebui să constituie un impuls
pentru M.E.N. de a realiza corecțiile necesare.
Ce probleme există?
Nu există o viziune clară și
coerentă asupra sistemului de învățământ preuniversitar.
Ciclurile primar, gimnazial
și liceal par să aibă legături doar la nivel formal.
Există multe discipline în
planul cadru iar programele școlare sunt încărcate.
Elevii nu fac față nivelului
impus prin programa școlară la anumite discipline.
Evaluările la clasele a
II-a, a IV-a și a VI-a nu au finalitate.
Ce măsuri s-ar impune?
Perioadele de dezvoltare
psihico-fizică ale copiilor ar trebui să determine diviziunile ciclurilor din
învățământul preuniversitar și clasele corespunzătoare. Spre exemplu: ciclul 1
(P, I, II), ciclul 2 (III, IV, V), ciclul 3(VI, VII,VIII), ciclul 4 (IX, X),
ciclul 5 (XI, XII).
Pentru fiecare ciclu ar
trebui să existe mai multe trasee educaționale, în funcție de capacitatea și
ritmul de învățare ale elevilor.
Învățământul trebuie să
pregătească elevii pentru societatea viitorului. Ca atare, anumite discipline
vor dispărea din planul cadru, altele noi urmând să le ia locul. Disciplinele
aparținând aceleași arii curriculare trebuie înlocuite cu discipline de tip
agregat predate de un singur profesor. Fiecare disciplină va fi structurată
modular. La finalul unui modul elevul va da un test standardizat pe care dacă-l
promovează va trece la modulul următor. Acest sistem va îngădui elevilor care
au un ritm de învățare ridicat să avanseze mai repede, nefiind condiționați de
finalizarea unei clase.
La sfârșitul fiecărui ciclu
s-ar impune o evaluare națională diferențiată și o redistribuire a elevilor pe
clase, ținându-se cont de aptitudinile, abilitățile, competențele și
predilecțiile elevilor pentru anumite discipline.
Până ce I.Ș.E. va detalia
structura sistemului prezentat mai sus și-l va aplica, s-ar putea da o Evaluare
Națională cu redistribuirea elevilor la sfârșitul clasei a IV-a, renunțându-se
la evaluările de la clasele a II-a, a VI-a și a XI-a.
Până la implementarea noului
sistem, nu ne rămâne decât să visăm la o educație mai bună într-o țară în care
lucrurile merg din ce în ce mai strâmb.
Baftă la Evaluare, oricare
ar fi ea!
