România neșcolită

Evenimente dramatice au loc în România. Și multe dintre ele au legătură cu trecutul acestei țări. Un trecut tragic și dureros care modelează mentalul multor români și în ziua de azi.

Naționalizările forțate și colectivizarea din anii 1940-1960 i-au deposedat pe mulți români de bunurile pe care le aveau. Totul a trecut în posesia statului.

Și uite așa românii se simțeau obligați să fure: cei care n-au avut nimic aveau șansa să capete ceva iar cei care avuseseră doreau să mai recupereze din ceea ce statul le luase cu japca.

Nu conta unde lucra românul, important era să ia ceva la sfârșitul programului.  Uite așa, pentru că toți lucrau la stat și totul aparținea tuturor. Cu o singură mențiune: în armată nu se fura, se completa.

Intelectualii au fost vizați și ei de bolșevici: omorâți, torturați, închiși în lagăre de reeducare, duși la canal, deportați, puși să efectueze muncă silnică și considerați elemente declasate care au educat în spirit decadent poporul muncitor.

În locul lor au apărut proletcultiștii și propagandiștii care au căpătat peste noapte titluri academice și poziții în școlile românești. Analfabeții titrați (numiți rachetiști din cauza vitezei cu care își terminau studiile universitare în câteva luni) educau poporul prin sloganuri și lozinci.

Exista și o clasificare socialistă a poporului: mai întâi era clasa muncitoare, apoi țăranii și cei din urmă intelectualitatea. Ordine care era repetată periodic în cuvântările tovarășilor, ca să se știe cine este mai important și cine este mai puțin important.

Școala românească nu avea nevoie de „oameni care gândesc” ci doar de „oameni care muncesc”. Așa a fost creat un sistem de învățământ care să scoată proletari pe bandă rulantă. Se dădeau examene de treapta I, treapta a II-a, bacalaureat și admitere la facultate. Dar nu pentru că se dorea o selecție a valorilor ci, pentru că era nevoie de cât mai mulți „oamenii ai muncii”.

Deficitul de cadre cu pregătire medie și superioară care s-a creat în timp se face simțit și în ziua de astăzi.

Și uite așa, cultivarea hoției și prostiei au devenit valori socialiste obligatorii de însușit de tot poporul.

La revoluție lozincile: „Noi muncim, nu gândim!”, „Afară cu intelectualii din țară!” și „Nu ne vindem țara!” erau în vogă.

La mineriade, propagandiștii PCR-ului (ajunși peste noapte mari ziariști) îndemnau în ziarele neo socialiste la distrugerea clasei intelectualilor, minerii fiind chemați în mai multe rânduri „să le bage mințile-n cap intelectualilor”.

Ce observăm în 2017?

Exact aceleași lucruri: îndemnuri la hoție și la cultivarea prostiei.

- Guvernul roșu instituie prin ordonanță dreptul de a fura, înfuriind populația și izolând România de partenerii euroatlantici.

- Organizațiile partidului roșu transmit comunicate ferme de susținere a Guvernului, a hoției, a împărțirii discreționare a bugetului și a folosirii acestuia după bunul plac al primarilor.

- Conducerea partidului roșu înfierează cu mânie proletară ieșirile liderilor de bun simț din propriul partid.

- Ziariștii propagandiști (aceeași de la revoluție și mineriade) îndeamnă la instaurarea hoției cu orice preț: „se poate folosi și muniție de război împotriva celor care demonstrează”.

- Astroloage balșoaie explică cu glasuri de găini răgușite cum a intrat Mercur în Uranus și din această cauză cei care au câștigat alegerile au dreptul să fure. 

- Generali burtoși și conspiraționiști militează din perspectivă rusească pentru instaurarea hoției ca să nu se rupă teritoriul României.

- Politicienii mafioți din alte partide tac mâlc că le convine și lor exonerarea hoților.

- Mitinguri scremute Pro Hoție au loc în diferite piețe care poartă numele unor criminali. Experimentul Pitești este în cugetul și-n simțirile demonstranților roșii.

- Ministrul de externe (conservă KGB-istă expirată) încercă să aburească partenerii euroatlantici și nereușind virează brusc spre „lumina de la răsărit”.

- Ambasadorul Rusiei se bagă și el în seamă prin instigări la furt. „Hoția nu este un delict așa de mare” ne transmite din puțul gândirii sale profunde „excelența sa”.

După cum se poate remarca, în societatea românească lipsa valorilor și a bunului simț este evidentă.

Numai așa se explică de ce poporul votează criminali, mafioți, tâlhari și corupți în funcții de conducere.

Educația rămâne cenușăreasa societății românești iar acest lucru are efecte tragice asupra poporului român.

România încolțită

Situația României este ingrată pe plan extern și pe plan intern.

În viziunea Germaniei și Rusiei (care se consideră mari puteri) trebuie să existe o zonă tampon alcătuită din: Letonia, Lituania, Estonia, Belarus, Ucraina, România, Moldova, Bulgaria și Grecia. Nu contează dorința popoarelor acestor țări și nici faptul că unele din ele se află în NATO și UE. Această teză veche a revenit în actualitate de câțiva ani și este implementată pas cu pas sub privirile noastre. Starea de haos a cuprins rând pe rând țările menționate.

Este o mare oportunitate pentru Germania și Rusia să aibă o zonă de tip „no man’s land”. Pot face afaceri „necurate” din care să le iasă profituri „curate”. Întâlnirile bilaterale germano-ruse (aproape săptămânale) s-au tot lăsat cu acorduri economice favorabile Germaniei și Rusiei, și asta peste capul țărilor Uniunii Europe.

De altfel, gustul pentru un asemenea tip de afaceri a cuprins și alte țări din Vestul Europei care acum discută pe șestache să mărească zona gri cu țările care nu fac parte din zona Euro.

Dacă urmăriți evenimentele de după 1990, veți vedea cum Guvernele Roșii au distrus prin privatizări frauduloase economia României.

Fabricile, uzinele, combinatele ajunse pe mâna „investitorilor ruși” au fost demolate și vândute la fier vechi, așa cum își dorea un prim ministru român postdecembrist. Și asta pentru că rușii nu voiau concurenți economici în România.

Companiile, băncile, pădurile și terenurile ajunse pe mâna „investitorilor germani/ austrieci/ unguri” au fost transformate într-o „vacă de muls”. Profitul obținut pe seama românului cocoșat de griji este dus în țările de origine ale investitorilor.

Cred că ați mai remarcat și amenințările săptămânale la adresa României venite din partea oficialilor ruși, precum și dojenile periodice la adresa României venite din partea oficialilor germani.

Faptul că după 27 de ani de la revoluție în România nu există autostrăzi care să lege nordul cu sudul, nici vestul cu estul și nici provinciile istorice între ele spune multe. Guvernele Trădării și-au dorit o țară slabă în care să-și permită orice.

Mai mult, ultimele evenimente ne arată că partidele politice se comportă ca niște grupuri de crimă organizată (mafii). Ce mai contează? Dacă tot fură străinii, să fure și gangsterii politici. Și de ce ar trebui să răspundă în fața legii? Că de, ei sunt „buni români”! Da, au mult tupeu politicienii ăștia români: vor să aibă liber la furat și o mai și declară deschis!

Deci, faptul că România se află în zona gri convine atât străinilor (aliați sau inamici), cât și partidelor românești. Uimitoare coincidență!

Dar, cine ar putea rezolva problema mafiilor externe și interne care își fac mendrele în România?

Instituțiile de forță, bineînțeles.

Păi, să vedem ce fac instituțiile de forță.

Armata: bate pas de defilare frumos, în ritm bisericesc-bizantin; luptă prin afara țării; se mai prăbușește cu câte un MIG; se mai antrenează cu americanii printr-un poligon; are mare grijă de oamenii ei care atunci când sunt recrutați primesc direct gradul de colonel și când trec în rezervă o fac cu gradul de general, ca mai apoi să se apuce de paranormal și dezvăluiri.

Poliția: dă multe amenzi șoferilor cărora le-a dat aiurea carnetul; se înhăitează cu clanurile interlope spre slava lui Dumnezeu și îndestularea proprie; aruncă caschetele prin piață; slujește clasa politică neghioabă.

Jandarmeria: se bate cu galeriile echipelor sportive; conduce cu smerenie babele spre exorcizări; păzește coliva care urmează a fi dată pomană înfometaților; păzește Monitorul Oficial; împarte fasole cu cârnați de zilele naționale; ciomăgește țăranii de la Pungești.

SRI: se ocupă de afaceri și îmbogățirea proprie; patronează posturi TV; manipulează prostimea.

SIE: ocupă toate funcțiile din Ministerul de Externe; face politică naționalist-mafiotă; indică străinilor ce a mai rămas de furat prin țară.

Parchetul: pune lambriu pe la vilele procurorilor; mai pune laba pe câte un politician corupt; face liste cu jurnaliștii răi; se înclină în fața primarilor corupți.

DNA: sperie lumea; bagă la zdup câte un politician doi, după care gâfâie; își face multă reclamă; reacționează cu întârziere în anumite cazuri.

DIICOT: îl doare-n cot de cât se fură-n România; mai zornăie cătușe; mai arestează câte un politician de sacrificiu spre deliciul prostimii.

În ritmul în care se mișcă aceste instituții de forță ne ducem sigur la vale. Deja suntem în groapa de gunoi dar, culmea, datorită politicienilor suntem și-n vârful munților!

Mă întreb dacă protestatarii și-au dat seama de toate aceste lucruri.

Ce poate face omul „neimportant” care privește spectacolul trădării?

România curată

„Nimeni nu este mai presus de lege.”

„Dar sunt mulți fără de lege.”

„Cine a câștigat alegerile are dreptul să guverneze.”

„Dar nu are dreptul să fure.”

„Să nu furi!”

„Dar unii vor să legalizeze hoția.”

„Respectarea legii înseamnă domnia statului de drept.”

„Legalizarea hoției duce la anarhie.”

Nu mi-am imaginat vreodată că într-o țară din lumea asta s-ar putea pune problema legiferării hoției.

Dar, în România, numărul hoților aflați în funcții de conducere este atât de mare încât, dornici să nu fie arestați, au provocat o națiune întreagă cu sfidarea, aroganța și inepția lor.

Atât de mare le este impertinența și nesimțirea încât au reușit să-și pună poporul în cap.

Mai mult, celelalte țări privesc uimite la România să vadă dacă va învinge statul de drept sau anarhia.

Și culmea, au apărut la televiziuni batalioane de papagali cu studii și expertiză în domeniile juridice care doresc să convingă poporul de avantajele legiferării hoției.

Nu lipsesc nici liotele de jurnaliști pârâți (de fapt agitatori, instigatori, manipulatori sau mincinoși) care-i dau înainte cu tupeu că hoția ar putea salva România.

Mulți politicienii stau ascunși de frica poporului în buncărele propriilor palate, trăgând sforile întunericului și făcându-și calcule meschine.

Câțiva politicieni dau mesaje confuze de susținere a Guvernului Lipsit de Onoare și Demnitate.

Foarte puțini politicieni s-au detașat de colegii lor hoți. Da, e greu să te detașezi de colegii de hoție. Mare lucru cârdășia asta!

Așa au apărut mesajele de genul:

„Hoți din toată țara, uniți-vă!”

„Împreună furăm pentru România!”

Ce ai putea să faci într-o asemenea situație?

Să protestezi sau să-ți faci bagajele să pleci din țară.

Vă puteți imagina că cei rămași, adepți ai legiferării hoției, ar putea înființa statul „Furăstan”? Și agențiile de turism ar tipări pliante cu „Vrei să trăiești o experiență unică? Vrei să fii furat pe față? Vin-o în Furăstan!”

Câtă agitație! Și ce simplu s-ar putea rezolva lucrurile dacă ar mai exista un dram de bun simț!

- Limitarea numărului de mandate pentru funcțiile înalte.

- Eliminarea imunității parlamentarilor.

- Interzicerea pentru o perioadă limitată a dreptului de a candida a persoanelor care sunt anchetate penal sau a celor condamnate.

- Interzicerea dreptului de a candida a persoanelor care fac parte din organizații militare sau de securitate, precum și a celor care activează în grupuri care se ocupă cu activități subversive, represive, extremiste sau teroriste.

- Interzicerea ocupării oricărei funcții sau poziții în cadrul statului dacă persoana a fost condamnată  definitiv și executoriu pentru fapte de corupție.

Sper ca tabăra susținătorilor hoției să cedeze înainte ca lucrurile să degenereze în România.

Nu pot să nu remarc că aceste evenimente sunt ca o mare oglindă pentru noi, românii, care parcă am fost invitați de divinitate să ne vedem fiecare așa cum suntem.