România este o țara minunată, dar mai presus de toate este țara tuturor posibilităților.
Undeva, cândva un partid triumfător
devenit între timp mesianic promisese doar lapte și miere pentru popor: pensii
mai mari, salarii doldora, tichete de masă, concedii în străinătate, călătorii
gratuite, eliminarea taxelor și impozitelor, vouchere pentru tot felul de
chestii, biserici, crâșme și aroganță.
Din cauză că broșura pe care era tipărit
programul guvernamental avea un număr limitat de pagini, nu fuseseră trecute
multe alte lucruri importante: locuri de muncă, presă liberă, justiție
independentă, dreptul de a manifesta, școli, spitale, drumuri, poduri, căi
ferate, aeroporturi, bun simț, respect, demnitate și onoare.
Oricum programul era supraîncărcat și ce
mai contau și celelalte chestii.
Dar, ce mai încoace și-n colo: raiul urma
să fie instaurat pe pământ prin decizie guvernamentală!
Această hotărâre luă prin surprindere până
și legiunile îngerești care se ocupau cu vegherea patriei.
Cu o urgență maximă, Dumnezeu hotărî să
dea o mână de ajutor acestui popor ales pentru a implementa cât mai grabnic
decizia. Așa încât, la sfatul de taină al Celui Prea Înalt se hotărî trimiterea
de Duh Sfânt Prea Curat.
Îngerii luminați umblară la cele 7 sigilii
împărătești, deschiseră Purtătorii de lumină, luară daruri din cele mai diverse
și mai bune, le puseră într-un colet minunat și le trimiseră grabnic (printr-un
Mesager) Întâi Stătătorului.
Dar, Mesagerul, fiind foarte ocupat,
încurcă coletele. Așa încât la Prea Fericit ajunse de fapt niște duh sfânt expirat.
Vai, vai, vai! Ce efecte devastatoare!
Prea Fericitul se întâlni cu Prea Penalul
(conducătorul partidului mesianic) și-l decoră. De ce? Pentru că Prea Penalul
ciordise niște bani, dar în mărinimia lui, dădu și pentru construcția de
biserici. Da, în conformitate cu canoanele moderne, ai voie să construiești
biserici cu bani furați.
Mai mult, Prea Fericitul se apucă să-i
cânte Prea Penalului „Vrednic este!”. De ce? Pentru că sub influența duhului
sfânt expirat, Pre Fericitul crezu că Prea Penalul își dorea să fie și hirotonit,
nu numai lăudat.
Trecu o vreme și urmă un sinod ecumenic la
care participară doar o parte din episcopii infailibili. Și ce hotărâre
năucitoare se luă: toate credințele erau declarate bune! Tulburare mare printre
credincioși, calm și aroganță printre episcopi! Duhul sfânt expirat stricase
toată rânduiala.
Mai trecu o vreme și partidul mesianic (la
îndemnul Prea Penalului) luă decizia halucinantă de a legaliza hoția. Scandal,
proteste, supărări și multă mânie! Guvernul apelă la toate trucurile posibile
dar nu reuși să convingă mulțimea. Atunci marii înțelepți ai partidului
mesianic își amintiră brusc că ei sunt foarte credincioși. Și luară decizia
curajoasă să-i scrie lui Dumnezeu. Voiau scoaterea din Decalog a poruncii „Să
nu furi!”. Beția duhului sfânt expirat atinse cote maxime.
Dumnezeu, aflând de aceste lucruri, se
cruci de trei ori spre răsărit și spuse: „Acum e momentul!”
Iar nouă nu ne rămâne decât să aflăm ce-a
hotărât Dumnezeu.