Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 2 decembrie 2017

România tricoloră


De ziua ei, pe 1 decembrie, România se îmbracă în straie tricolore, sărbătorind Marea Unire cu inima îndurerată din cauza sfâșierilor teritoriale și dezbinării populației.

România a fost fărâmițată de-a lungul vremurilor de prădătorii lacomi care și-au tot înfipt colții în prada bogată. Acum, arată ca un vitraliu neterminat, având bucățelele de sticlă desprinse unele față de altele.

De fiecare dată, pe 1 decembrie, România așteaptă cu speranță ca o mână providențială nevăzută să-i reconstituie chipul frumos de altădată.
Și de fiecare dată, speranțele ei se dovedesc a fi deșarte. Nici nu mai știe dacă mai are rost să spere și să aștepte ceva ce pare nerealizabil.

România a fost dezbinată de-a lungul vremurilor de poporul care nu are simțul identității.
Acum, poporul se comportă ca niște populații aflate în competiție existențială unele față de altele și care s-au refugiat pe unde au apucat.

De fiecare dată, pe 1 decembrie, România așteaptă cu sufletul la gură ca românii să se deștepte și să-și croiască un destin ca mare popor.
Și de fiecare dată, speranțele ei se dovedesc a fi înșelate. Nici nu mai știe dacă să mai aibă încredere în promisiunile românilor.

România se află la răscruce. Nu știe cum și-ar putea continua mersul greoi prin istorie. Puterile par să o părăsească pe zi ce trece. E tot mai obosită și îngândurată. Purtând povara unui destin potrivnic, răsuflă tot mai greu și inima-i bate din ce în ce mai tare. Privirea-i este încețoșată, mâinile-i tremură nesigur, dar realizează că tot ceea ce i se întâmplă este o mare încercare. E încercarea vieții ei atât de chinuite. Știe că trebuie să treacă de acest prag, să intre pe ușa încrederii de sine pentru a-și împlini destinul.

România s-a oprit din drum să vadă cu cine poate continua. Își privește critic românii să vadă dacă sunt ai ei sau nu. Și vede multe. Poate prea multe. Dar, a lăsat emoțiile de-o parte și își numără fii și fiicele. Caută prin fiecare colț al ei, caută și peste hotare. Nimeni nu scapă necercetat.

Vântul suflă ușor, vrând parcă să aline rănile României. Măcar atâta mângâiere să aibă și ea. Privirea-i devine sclipitoare și ageră. Vede acum și cele bune și cele rele. Îi vede și pe cei vrednici și pe cei potrivnici. Vălurile iluziei, înșelătoriei și prefăcătoriei au căzut.

Își vede toți românii la propria-i sărbătoare. Sunt împărțiți deja: populațiile și poporul.

Populațiile acționează doar în interesul lor, nemaiavând o identitate națională și nepăsându-le de România: dregătorii cei înalți înnegriți de faptele nedemne; formaliștii în costume orbiți de mândrie; paraziții nesătui dependenți de chiolhanuri; șmecherașii autodeclarați descurcăreți; neaveniții cocoțați pe funcții cu ajutorul pilelor, cunoștințelor și relațiilor; autosuficienții care își văd doar interesul lor; indiferenții care acționează ca și cum n-ar mai avea țară; infractorii care dau lecții de viață; trădătorii care se mândresc cu distrugerea țării.

Poporul își iubește patria și se străduiește să acționeze în interesul României: are obiective mărețe; respectă normele sociale; dă dovadă de civism; se implică în viața socială; contribuie la dezvoltarea comunității; dorește o țară modernă.

După ce i-a trecut în revistă pe toți, România surâde. E pentru prima dată după mulți ani. Și-a dat seama că nu este singură. Mai are fii și fiice. Nu mulți ce-i drept, dar, cel puțin, nu este singură. Acum își poate continua drumul. Are pentru cine și are pentru ce.

La mulți ani, România!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu