Cifrele nu sunt calde și nici reci, ele
sunt, deci există. Ele nu au emoții, ele nu râd și nici nu plâng. Uneori
cifrele vorbesc dar, întotdeauna, trebuie să fie cineva care să le asculte.
Oamenii se plâng că nu au timp să le asculte. Și chiar dacă ar avea, tot nu
le-ar asculta. Totuși, cifrele strigă-n pustiu și iscă furtuni de nisip. Și,
doar atunci, oamenii se opresc și ascultă.
Numărul contractelor aflate în evidența
Ministerului Muncii (numărul salariaților) este de 6.300.000.
Produsul Intern Brut pe cap de locuitor
din România a ajuns la 106.000 de lei.
Numărul bugetarilor este de peste
1.200.000.
Salariul mediu net este de 2.700 de lei.
Numărul pensionarilor este de peste 5.000.000.
Pensia medie lunară este de aproximativ 1.200
de lei.
Un invalid de război are o pensie de 1.600
de lei.
Numărul asistaților social este de
200.000.
Anual se cheltuie cu asistații social
840.000.000 de lei.
Numărul șomerilor este de 400.000.
Indemnizația de șomaj este acordată în
funcție de stagiul de cotizare.
Numărul persoanelor private de libertate
este de 21.500.
Întreținerea unui deținut costă 100 de lei
pe zi.
Numărul de copii, cu vârste între 0 și 19
ani, este de peste 4.400.000.
Peste 300.000 de copii, cu vârsta între 3
și 17 ani, nu sunt înscriși în nicio formă de învățământ.
În sistemul de protecție specială se află
aproape 57.000 de copii.
225.000 de copii merg la culcare flămânzi.
Un copil primește de la stat o alocație de
2 lei pe zi.
Aproape jumătate dintre tinerii români
spun ca au de gând să plece din țară în următorii 5 ani, nu doar pentru bani
mai mulţi, ci dintr-un cumul de motive: instabilitate politică și socială,
perspective de angajare reduse, nerespectarea legii etc.
În 1989, România avea în conturi
2.000.000.000 de dolari, investiții și datorii de recuperat în valoare de
8.000.000.000 de dolari, iar datoria externă totală era de 0 de lei.
Acum datoria externă totală este de
98.000.000.000 de euro.
Fiecare cetățean român are de achitat
circa 16.000 de lei în contul datoriei publice totale.
Numărul infecțiilor (raportate) dobândite
de pacienți în spitale se ridică la 19.000, în contextul în care se presupune
că rata de raportare este de 0,4%.
Peste 2.400 de unități școlare au
grupurile sanitare în exterior.
Există doar 750 de kilometri de
autostrăzi.
O treime din totalul drumurilor (31.000 de
kilometri) sunt drumuri pietruite şi de pământ.
100.000 de gospodării sunt neracordate la
rețeaua de electricitate.
2.000 de comune (dintr-un total de 2.800)
nu au instalații de apă curentă și canalizare publică.
3 hectare de pădure se pierd în fiecare
oră din cauza defrișărilor ilegale.
Există doar 7.000.000 de hectare de
pădure.
Gradul de împădurire este de sub 30%.
Din 13.000.000 de hectare, suprafața
agricolă din România, în jur de 5.000.000 aparțin străinilor.
Adică, 40 la sută din terenurile agricole
din România aparțin străinilor.
În 1989 erau peste 1.250 de uzine,
electrocentrale, combinate, exploatări miniere, fabrici, întreprinderi
alimentare şi agricole.
Multe dintre ele au sfârşit la fier vechi.
Altele au fost privatizate pe sume derizorii. Așa încât, acum nu mai există.
Administrația Prezidențială, cea pasivă și
indiferentă, are un buget de 60.000.000 de lei.
Avem 465 de aleși în Parlamentul României:
136 de senatori și 329 de deputați. Toți cu imunitate și privilegii.
Din păcate, Senatul este condus de un
inculpat, iar Camera Deputaților de un infractor.
Costurile estimative ajung la 700.000.000
de lei.
Guvernul are în componență 24 de Ministere
conduse de persoane incompetente care nu ratează nici o ocazie să se dea în
stambă.
Numărul agențiilor aflate în subordinea Guvernului
este de 50.
Avocatul Poporului, care și-a uitat
atribuțiile și rolul constituțional, are un buget alocat de 20.000.000 de lei,
pe lângă imunitate și pensie specială.
Angajații instituțiilor de forță (MApN,
MAI, SRI, SIE, Justiție) se uită cu un ochi la slănină și cu unul la făină,
având doar o singură dilemă existențială: să rămână pe funcții ca să facă
afaceri sau să iasă de tineri la pensie și să se bucure de viață.
Iar când poporul o duce greu și își
manifestă nemulțumirile, forțoșii folosesc armele din dotare împotriva
românilor ca să nu uite instrucția de bază. Iar după ce finalizează acțiunile
de reprimare, distrug probele și amână procesele. De aceea dosarele Revoluției,
Mineriadelor și Jandarmeriadei nu au fost finalizate. Pe cale de consecință,
mulți criminali și torționari se bucură de libertate și privilegii: unii au
pensii speciale, alții au fost decorați iar cei mai curajoși apar pe la
diferite televiziuni și dau lecții de morală românilor.
Numărul beneficiarilor de pensii speciale
este de 148.000.
Cele mai mari pensii speciale sunt de
100.000 de lei.
Pensiile speciale costă bugetul de stat
7.700.000.000 de lei pe an.
De la aderarea la UE, în urmă cu 10 ani,
România a avut alocate peste 45.000.000.000 de euro de la UE, pentru propria
dezvoltare.
Din fondurile alocate, România a cheltuit
doar 8.600.000.000 de euro.
România a contribuit la bugetul UE cu
15.000.000.000 de euro.
5.000.000 de români sunt plecați în
străinătate.
Românii din diaspora au trimis în țară, în
ultimul deceniu, peste 25.000.000.000 de dolari.
Instituțiile publice dau dovadă de o crasă
indisciplină financiară. Rapoartele Curții de Conturi referitoare la cheltuirea
banilor publici pentru fiecare an de la Revoluție încoace sunt devastatoare:
zeci de miliarde de euro au dispărut fără urmă (din neglijență, cu rea intenție
sau din incompetență).
Dacă nu ați înțeles ce vă spun cifrele e
grav. Poate că ați fost indiferenți sau poate că nu ați avut răbdare să
ascultați până la capăt. Statul român este supradimensionat și indiferent cu
bugetul pe care-l are la dispoziție. Din această cauză țara are mari probleme
iar acestea nu se rezolvă prin: minciună, manipulare, hoție, incompetență sau
puparea moaștelor.
Concluzia e una singură și
devastatoare: România este desculță!
