Nici bine nu s-a răcit trupul decedatului
Referendum că unii politicieni oportuniști au sărit din barca puritanismului în
barca libertinajului.
Și cum altfel ar putea fi interpretat
gestul unora care se băteau cu pietroaie mari în piept, și făceau spume la gură
de cât de buni creștini sunt înfierându-i pe cei care se abăteau de la normele
sexuale tradiționale, iar după câteva zile propovăduiau un proiect de lege a
parteneriatului civil, și un proiect de lege a divorțurilor?
Că Grădina Domnului e mare, ba chiar
foarte mare, știam noi, dar parcă a devenit fără limite. Și nu la hotarele
fizice mă refer, ci la hotarele morale care țin de bun-simț și de cei șapte ani
de acasă.
Că pe politicieni îi doare-n cot de toți
și de toate nu este o noutate, dar că prelații sunt mai aproape de politică
decât de religie parcă e prea de tot.
Politicienii vor merge mai departe cu
nesimțire și mult tupeu ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Prelații însă vor trebui să tragă niște
concluzii, să aducă modificări stilului lor arogant de a trata credincioșii și
să renunțe la metehnele care-i îndepărtează de misiunea spirituală.
Acesta ar fi cazul ideal, dar hai să fim
serioși…
Cine dintre prelați își va pune cenușă în
cap și se va îmbrăca în sac?
Cine dintre prelați va putea renunța la
slava deșartă și duhul lumesc?
Cine dintre prelați va renunța la
odăjdiile, mitrele, crucile și engolpioanele aurite?
Cine dintre prelați va fi caterisit pentru
apostazie sau pentru că a dobândit harul prin simonie?
Cine dintre prelați va da foc bisericilor
construite cu bani furați?
În fond și la urma urmei…
Ce valoare mai are „dreptul canonic și
bisericesc” în ziua de azi când toate deciziile clericilor sunt luate după
ureche?
Ce valoare mai are „cuvântul lumii ortodoxe”
când valul schismelor determinate de factorul politic bântuie bisericile
răsăritene?
Ce valoare mai are un sinod pan-ortodox
când este astupat de „comisii pregătitoare interortodoxe”, „comisii speciale
interortodoxe”, „conferințe sinodale panortodoxe”, „reuniuni ale sinaxei
conducătorilor de Biserici locale”, „conferințe teologice speciale”, „conferințe
universitare panortodoxe” și „dialog creștin interconfesional”?
V-ați gândit vreodată la denumirea
„Biserica Ortodoxă Română”?
De ce nu se numește „Biserica Creștin
Ortodoxă Română”?
Pentru că Biserica din lumea contemporană
nu mai are nicio legătură cu Hristos ci doar cu aspectele lumești-trupești.
Da, Biserica s-a transformat radical de-a
lungul veacurilor: dintr-o „instituție divino-umană” într-o „instituție
pur-umană”.
Și, ca o primă consecință a rezultat „puritanismul
radical” al credincioșilor forțos-ortodocși, schimbător ca vântul intereselor personale
și periculos ca extremismul ideologic politic.
Doar cei care mai au un dram de
discernământ și își dau seama ce se întâmplă în lumea politică, și în lumea
bisericească mai pot constitui un „factor de echilibru”. Dar, din păcate, „factorul
de echilibru” nu este și „factorul de decizie”.
Și uite așa, societatea se va fărâmița din
ce în ce mai mult, pentru că nimeni din „factorii de decizie” nu va renunța la „cele
lumești” în favoarea „celor spirituale” și, deci, nu va putea constitui un
model, și un nucleu de coeziune socială.
Ca atare, fiecare va rămâne cu „ale lui”,
nemaifiind interesat de „ale altora”.
„Biserica mea” versus „Biserica ta” (sau
cum vreți să-i spuneți) va fi mantra tuturor.
„Noi” contra „Lor” și „Dumnezeul Nostru și
al Vostru cu Mila Lor”.
Dacă nu găsești „scânteia divină” din
propria-ți ființă cum ai putea s-o găsești în ființa altuia?
