„Când un guvern se teme de cetățeni, e
democrație. Când cetățenii se tem de guvern, este dictatură.” (Thomas Jefferson)
Studiind cu atenție ce se întâmplă în
România, observăm că nu se încadrează nici la capitolul democrație și nici la cel
al dictaturii.
E un hibrid politic emanat din trei
acțiuni majore care au avut loc în anii 1989-1990: o intervenție armată
sovietică, o lovitură de stat pusă la cale de refulați ai regimului comunist
român și o revoluție la care au participat persoane care credeau cu adevărat în
libertate.
Hibridul politic are cinci componente ideologice
principale: un grup îmbătrânit în răutăți și topit de dragul valorilor
bolșevice; un grup de ciocoi înavuțiți rapid prin mijloace ilicite; un grup al micilor
profitori de ocazie; un grup al pomanagiilor; un grup de visători.
Bolșevicii:
- sunt cei care au venit în România cu
diviziile „Tudor Vladimirescu” și „Horia, Cloșca și Crișan” ca „eliberatori”
sovietici;
- au adus „comunismul, o epidemie mult mai
periculoasă decât ciuma sau tifosul” (Winston Churchill);
- susțin „comunismul, un cancer social; unde
se instalează, rămâne pustiu” (Petre Țuțea);
- au pensii speciale care le atestă
faptele reprobabile pe care le-au comis: în lagărele de exterminare din România
pe timpul dictaturii comuniste, la Revoluție și la Mineriade;
- iubesc dictatura și violența, dar nu-și
petrec vacanțele în Siberia, ci în Occident;
- au îmbătrânit în răutăți, dar nu se
sfiesc să apară în mass-media ori de câte ori au ocazia ca să învenineze societatea
românească cu filosofia lor otrăvită.
Ciocoii:
- sunt moștenitorii biologici sau
spirituali ai bolșevicilor;
- susțin „social-democrația, adică
anticamera comunismului” (Petre Țuțea);
- au acumulat averi prin distrugerea
economiei românești după 1989;
- domină toate sectoarele vieții publice
din România;
- alcătuiesc grupuri mafiote puternice
care se susțin reciproc dar se mai și ciocnesc uneori;
- au o filosofie de viață simplistă, ca a
lăcustelor: nu au Dumnezeu, nu au părinți și pe unde trec pârjolesc tot,
nemairămânând nimic;
- se comportă ca niște trădători deoarece
„pentru mită, capetele cele mai de sus ale administrației vând sângele şi
averea unei generații” (Mihai Eminescu).
Profitorii:
- sunt susținătorii de rang inferior ai ciocoilor;
- muncesc dar nu gândesc, fiind executanți
ai ordinelor directe ciocoiești;
- sunt, de felul lor, moraliști: „pe hoții
mărunți îi trimit la închisoare, iar pe cei mari îi numesc în funcții publice”
(Esop);
- sunt obișnuiți să-și rezolve problemele
prin pile, cunoștințe, relații și „mită care e-n stare să pătrundă orișiunde în
țara aceasta” (Mihai Eminescu);
- au ca mod de viață corupția;
- „cu cât urcă mai sus pe scara
demnităților, cu atât coboară mai jos pe scara demnității” (George Budoi);
- „votează corupți, impostori, hoți și
trădători, nefiind victime, ci complici” (George Orwell).
Pomanagii:
- sunt ca niște oi pe care liderul berbec-ciocoi
îi poartă oriunde și oricum vrea;
- nu gândesc și, mai nou, nici nu muncesc;
- se hrănesc cu pomenile aruncate în
scârbă de niște lideri corupți și cu propaganda degradantă a unor activiști
ratați;
- sunt „complici ai corupției prin propria
lor indiferență” (Bess Myerson);
- își distrug (fără să-și dea seama) țara
încet și sigur, deoarece „corupția pe timp de pace distruge mai mult decât un
război” (John Milton);
- își afișează întotdeauna, cu mândrie,
analfabetismul și incultura;
- se cred binecuvântați de Dumnezeu pentru
că „fiind săraci cu duhul, a lor este Împărăția Cerurilor”;
- uită „să-și aleagă șefi, nu stăpâni”
(Nicolae Titulescu);
- nu înțeleg nimic și nici vor să schimbe
ceva din atitudinea lor, chiar dacă martiri ai neamului le strigă: „Români, nu
vă mai alegeți conducători care nu-și iubesc țara!” (Petre Țuțea).
Visătorii:
- sunt independenți și nu pot fi
manipulați;
- gândesc și muncesc, dorind uneori să
îmbunătățească condițiile de viață prin: propuneri, memorii, audiențe,
sesizări, petiții, plângeri, proteste, mitinguri, greve, critici, luări de
poziții, postări, articole, cărți, dezbateri, seminarii și campanii;
- ar trebui să-și amintească mai des că
„nimeni nu este inutil în această lume dacă alină povara ce atârnă pe umerii
semenilor săi” (Charles Dickens);
- evită să se implice în viața publică
fiindcă „politica a fost dintotdeauna organizarea sistematică a sentimentelor
de ură” (Henry Adams) și deoarece sunt conștienți că „greșelile politicianului
sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se împiedică
dezvoltarea unei țări întregi și se împiedică, pentru zeci de ani înainte,
viitorul ei” (Mihai Eminescu);
- sunt „pedepsiți pentru refuzul de a
participa la viața politică prin aceea că ajung să fie conduși de inferiorii
lor” (Platon);
- știu că „sentimentul național este acela
care asigură existența popoarelor” (Nicolae Titulescu).
Hibridul politic se manifestă polimorf: dictatorial,
anarhic sau mafiot.
Perioadele de manifestare sunt aleatorii,
fiind determinate de acțiunile unor indivizi cu putere de influență și decizie
mai mare.
Ca atare, hibridul politic fiind
imprevizibil, conduce la ineficiență sau inactivitate instituțională, starea de
blocaj fiind o caracteristică principală a statului român.
Grupurile bolșevicilor și ciocoilor
privesc cu indiferență prăbușirea țării, profitorii stau în așteptarea unei
ocazii să poată da lovitura, pomanagii se comportă ca „bocitoarele cu drobul de
sare” (nimic nu se poate face), iar visătorii par a construi „castele de nisip”
(tot ceea ce se face este inutil).
Hibridul politic devorează și se auto-devorează.
Tunelul pare lung, speranțele sunt slabe.
Blocajul se generalizează și paralizează
activitatea tuturor.
Cât timp mai poate rămâne blocată România
de către orgoliile personale ale unor indivizi lipsiți de scrupule?
Cât timp se va mai manifesta această
pasivitate mortală a românilor?
„Oamenii care luptă pot pierde. Oamenii
care nu luptă au pierdut deja.” (Bertolt Brecht)
„Aflați de la mine că românii acceptă
toate suferințele, dar tot eu vă spun că ei nu vor accepta niciodată
nedreptatea.” (Nicolae Titulescu)
