În România, multe dintre instituțiile
statului funcționează anapoda și se află într-un proces accelerat de disoluție.
Colac peste pupăză, salariile și pensiile sunt acoperite din împrumuturi.
Pentru a evita dezbaterea problemelor importante
ale țării, guvernanții au pus la punct un program național de manipulare a
populației. Teme false sau lipse de importanță sunt aduse în atenția publicului,
creând un bruiaj informațional care să mascheze incompetența, reaua intenție și
dezastrul.
Și, pentru că țara arde, guvernanții
trebuiau să se pieptene. Din această cauză „a fost aruncată” publicului o temă
mai veche: „problema merelor”.
Ideea a pătruns în România, cu câțiva ani
în urmă, la întâlnirile de taină care au avut loc între Dughin (ideologul lui
Putin) și unele fețe bisericești din România. Dughin fusese trimis în
„pelerinaj ideologic” de grupul vesel de la Kremlin pentru a convinge clerici
români că: „a treia Romă va fi la Moscova” și „rușii au un rol mesianic la
nivel mondial”. Cu alte cuvinte, românii trebuiau convinși cu „argumente
ortodoxe” că Apusul e rău și Răsăritul e bun.
Primit cu destulă reticență și într-un mod
discret, Dughin nu a avut prea mare priză la publicul țintă al F.S.B.-ului, din
cauza sentimentelor antirusești și ale unor avertismente venite de la inițiați
în domeniile filosofiei și propagandei. Cu toate acestea, „tema religioasă” a
rămas în atenția unor conducători din România, pentru a fi folosită în cazul în
care situația politică scapă de sub control.
Și iată că momentul a venit: dezastrul în
care se află România nu mai poate fi mascat politic, dar perdeaua de fum cu iz
religios poate orbi poporul.
„Problema merelor” sau a „fructului oprit”
a incitat și surescitat imaginația și curiozitatea oamenilor încă din timpuri
biblice.
Iată ce ne spun unele scrieri apocrife.
Adam ar fi avut o primă soție pe nume
Lilith. Aceasta a fost creată de Dumnezeu în același fel ca Adam. Lilith era
îndrăzneață, curioasă, neascultătoare, rebelă și dornică de cunoaștere. Pe
scurt, Lilith era capul și Adam era gâtul. Simțindu-se mereu complexat, Adam a
făcut o criză de nervi și i-a spus lui Dumnezeu că n-o mai vrea pe Lilith de
soție. Dumnezeu, pus în fața faptului împlinit, a fost de acord cu divorțul.
Astfel, prima „familie tradițională” s-a destrămat, iar Lilith a rămas cu copii
(Cain fiind cel mai mare). Totuși, Adam nu voia să rămână singur și l-a rugat
pe Dumnezeu să-i dea altă nevastă. Dumnezeu i-a reproșat lui Adam că nu este
sociabil și că se va despărți de toate nevestele pe care i le-ar da. Atunci,
Adam i-a spus lui Dumnezeu să facă o femeie ca el. Dumnezeu s-a conformat și a
creat-o pe Eva din coasta lui Adam, ca acesta să o poată domina. Lilith,
geloasă și tupeistă, le făcea zile negre lui Adam și Evei care nu știa cine
este ființa care le tot apare mereu în cale. S-au născut apoi primii copii ai
Evei: Abel și sora lui geamănă. Mai târziu, când a fost vorba de „fructele
oprite”, moștenire și împărțirea pământului, a apărut un conflict între copiii
lui Lilith și cei ai Evei. Totul a degenerat și cele două tabere au devenit
dușmani de moarte.
Iată ce ne spun scrierile canonice.
Eva a fot creată din coasta lui Adam și, la
sfatul lui Satan (șarpele cel viclean), a cules și mâncat „fructele oprite”. Ca
atare, Adam și Eva au fost izgoniți din Rai, trăind cu regrete o viață
îndelungată. Copiii care se nășteau erau întotdeauna gemeni: băiat și fată.
Când creșteau, aceștia se căsătoreau și procreau „cu îngăduința lui Dumnezeu”.
Așa era în primele „familii tradiționale”: „un pic” de incest între frate și
soră. Dar, cum altfel se putea înmulți neamul omenesc?
Oricum ar fi, „merele” i-au creat mari
probleme lui Adam. Și, nu numai lui.
În zilele drepților și profeților, poligamia
era „îngăduită de Dumnezeu”: Solomon cel cu multe neveste, concubine și
țiitoare, fiind un exemplu notoriu. Și familiile poligame erau considerate „familii
tradiționale”.
Timpurile care au urmat au fost și ele tulburi:
căsătoria între rudele foarte apropiate era „îngăduită de Dumnezeu și
binecuvântată de ierarhi”. Mulți împărați și nobili practicau acest lucru
pentru a-și păstra averile și titlurile sociale. Și consangvinii alcătuiau „familii
tradiționale”.
„Problema merelor” a rămas de actualitate:
căsătoriile de formă, căsătoriile la vârste fragede, căsătoriile multiple și
căsătoriile dintre persoane foarte tinere și persoane în vârstă. Toate acestea
sunt „îngăduite de Dumnezeu și binecuvântate de preoți”. Și tot „familii
tradiționale” sunt considerate.
La nivel global, „problema merelor” se
transformă în „cutia Pandorei”. Dar, fără „Speranță”.
Căsătoria pentru persoane de sex diferit
va fi reglementată prin Constituție, iar uniunea liber consimțită pentru
persoane de același sex va fi reglementată prin lege.
Dar cum vor fi reglementate raporturile
dintre: oameni (pe de o parte) și roboți, androizi, cyborgi, sisteme cu I.A.,
clone, hibrizi și alte specii (pe de altă parte)?
Oare vom învăța ceva din istorie?
La căderea Constantinopolului, împăratul
și ierarhii dezbăteau intens două probleme: sexul îngerilor și numărul
îngerilor care încap pe vârful unui ac. Nici credința în Dumnezeu, nici
zidurile groase ale cetății și nici lanțurile mari și grele întinse în apă nu
au izbăvit bizantinii de cădere.
„Problema merelor” a devenit prioritate
zero pentru români deși statul nostru se scufundă!
Români, să țineți minte!
Merele putrede vin întotdeauna din Apus,
iar merele otrăvite vin întotdeauna din Răsărit!
Integrarea în absolut nu vine pe ușa din
dos și nici pe ușa de sus!
Mântuirea nu vine dacă umbli din floare în
floare, legal sau nu!
Sigura problemă reală a României este
căsătoria împotriva firii dintre politică și religie. Așa au fost cununați
robul lui Dumnezeu, Hoț, cu roaba lui Dumnezeu, Hoție! O „familie tradițională”
fără scrupule, fără credință și frică în Dumnezeu! Căsătorie care, încă de la
începuturile ei, a adus doar dezbinare și război între români. Din păcate, după
această luptă cu ei înșiși, românii vor rămâne doar cu Catedrala Neamului plină
de mere putrede și otrăvite. Merele bune și plăcute la vedere vor fi fost
demult culese, din Grădina Raiului, de către Mâna Domnului.
Doar o despărțire forțată și dureroasă
dintre politică și religie ar mai salva ceva din onoarea prea pătată a unei
credințe formale și ipocrite. Și asta, doar dacă, statul român va mai avea în
el duhul de viață dătător care să-l oprească de la disoluția rapidă și sigură
în care se află.
